Tratament naturist "masca de par cu ulei de ricin".

Masca de par cu ulei de ricin:

Uleiul de ricin este recomandat in special atunci cand te confrunti cu o cadere masiva a parului sau cand firul de par este foarte firav si se rupe usor. Masca de par cu ulei de ricin este foarte usor de preparat si rezultatele asteptate nu vor intarzia sa apara! Amesteca o sticluta de ulei de ricin cu un galbenus de ou, o lingura de masline si putina zeama de la o lamaie. Aplica masca pe parul uscat si las-o sa actioneze timp de 60-90 de minute, apoi clateste bine.
Renunta la mastile de par scumpe, care nu au efectele scontate si incearca aceste tratamente naturiste pentru un par deteriorat, ce sunt "faimoase" pentru minunile pe care le fac pentru parul tau!

Tratament naturist "masca de par cu miere si ulei de masline".

Masca de par cu miere si ulei de masline:

Mierea este panaceul universal, iar tu o poti folosi cu toata increderea atunci cand constati ca parul tau este uscat, deteriorat de caldura de afara si de actiunea diverselor produse de par. Acest tratament naturist pentru par deteriorat ce contine miere, este mult mai eficient daca adaugi ulei de masline, care te va ajuta sa aplici si sa indepartezi mai usor masca.
Amesteca jumatate de ceasca de miere cu 1-2 linguri de ulei de masline, apoi aplica masca pe parul umed si las-o sa actioneze timp de 15 minute, dupa care indeparteaz-o cu apa calduta. Aplica acest tratament o data pe luna si ofera-i parului tau o nota de prospetime!

Tratament naturist "masca de par cu maioneza si avocado".

Masca de par cu maioneza si avocado:

Compusa din ulei si ou, maioneza este un element ce are capacitati maxime de hidratare a firului de par, iar in amestec cu fructul de avocado, bogat si el in grasimi bune, aceasta reprezinta un tratament naturist foarte eficient pentru parul deteriorat. Amesteca trei lingurite de maioneza cu jumatate de fruct de avocado zdrobit, astfel incat sa obtii o crema omogena, pe care o aplici preponderent pe varfuri. Las-o sa actioneze timp de 15 minute, apoi clateste cu apa calduta si spala parul cu sampon.

Tratament naturist "masca de par cu smantana sau iaurt".

Masca de par cu smantana sau iaurt:

Utilizarea zilnica a placii de par sau a ondulatorului, precum si gradul inalt de poluare din orase conduc la o deteriorare vizibila a parului, de aceea masca din smantana sau iaurt este perfecta pentru a-l curata si hidrata, in asa fel incat sa isi recapete vitalitatea. Foloseste o jumatate de ceasca de smantana sau iaurt pentru a face un masaj delicat parului si lasa masca sa actioneze timp de 20 de minute, apoi clateste cu apa usor calduta si cu sampon. Aplica aceasta masca o data la doua saptamani, pentru a obtine efecte vizibile.

Tratament naturist "masca de par cu ou".

Masca de par cu ou:

Oul face minuni pentru parul deteriorat, fiind o sursa importanta de proteine si grasimi bune, care iti hranesc parul si contine in albus enzime care ajuta la curatarea completa a firului de par si a scalpului. Daca ai parul uscat, foloseste in special galbenusul de ou o data sau de doua ori pe luna, iar daca ai parul mai uleios si observi ca se ingrasa foarte usor, opteaza doar pentru albusul de ou, din care iti poti face o masca la fiecare doua saptamani.
Masca de par cu galbenus de ou este foarte simplu de realizat: intr-un bol amesteca galbenusul de la un ou cu o lingura de miere si bate bine, pana cand obtii o pasta omogena, pe care o aplici pe parul proaspat spalat, incepand cu radacinile. Lasa masca pe par timp de 20 de minute, apoi clateste-te bine cu apa calduta si sampon. In cazul in care consideri ca oul are un miros neplacut, poti sa adaugi cateva picaturi de zeama de lamaie.

Top 10 cei mai veninosi serpi.

Sarpele! De departe, cel mai temut si demonizat animal. Timp de milioane de ani, grupa serpilor s-a tarat lubric, sasaind incolo si incoace, inspaimantadu-i pe cei slabi de inger laolata cu ignorantii care cred si astazi ca toti serpii sunt veninosi, deci trebuie omorati, iar daca, Doamne Fereste! te musca vreun un sarpe, urmeaza implicit vizita Doamnei cu Coasa. Pentru linistea si siguranta tuturor, va anunt ca viperele, singurii serpi veninosi din Romania, nu se compara nici in gluma cu cei mai duri serpi ai lumii. Respectivii sunt reptile atat de periculoase incat pentru veninul unor astfel de specii nu s-a descoperit inca antidot. Pe cei mai veninosi dintre veninosi vi-i prezint in topul de mai jos.

• 10. Vipera Mortii:

In ciuda denumirii sale stiintifice, vipera mortii nu are nicio legatura cu Antarctica. In schimb, reputatia sa se ridica pe deplin la inaltimea numelui sau comun: cu adevarat sarpele din poseta Doamnei cu Coasa.

Este un sarpe scurt, gros si indesat precum un carnat otravitor. Creste pana la 1,7 m lungime, pe solzi are un model cenusiu maroniu-negricios, iar laturile corpului ii sunt delimitate de cate o banda deschisa la culoare. Capul este si el gros si scurt, de forma triunghiulara. Este mai lat chiar decat gatul, ingustandu-se spre bot; coada este surpinzator de subtire si ascutita.

Vipera mortii traieste in zonele aride din Australia, unde pandeste mici vertebrate, broaste si soparle. Evident, odata muscata, victima mai merge 2-3 pasi, dupa care se prabuseste rapusa fulgerator de cocktailul veninos injectat in trup. Acanthopis antarcticus este un pradator viclean care se ascunde printre fruze, asteptand ca prada sa se apropie de ea. Vaneaza de obicei noaptea. Dupa sezonul de imperechere, viitoarea vipera-mama se retrage intr-o vizuina, unde naste circa 20 de pui vii echipati deja cu un venin la fel de toxic ca al parintilor.

O doza de doar 10 mg de venin din glandele viperei mortii este suficienta pentru a ucide un om, iar reptila injecteaza de regula 180 mg de saliva mortala intr-o singura muscatura! Veninul ei contine neurotoxine care duc la paralizia aparatului respirator in mai putin de 6 ore de la data muscaturii.

• 9. Sarpele Boomslang:

In privinta acestui sarpe, natura a aratat pur si simplu ca este sexista. In timp ce Dl. Boomslang se lafaie intr-o haina de solzi de culoare verde orbitor punctata ici colo de pete armonioase negre, D-na Boomslang are o haina modesta, cenusiu-maronie, in tonuri posace. In schimb, intreaga familie Boomslang poseda un venin extrem de periculos.

Pe langa acest aspect, serpii Boomslang au o dexteritate incredibila in copaci si arbusti, locul lor favorit de vanatoare. Au o coada prehensila (care are capacitatea de a apuca) cu ajutorul careia pot sta agatati de o creanga pana cand identifica nefericita prada. Partea anterioara a corpului este lasata sa atarne precum o creanga de copac care deseori induce in eroare pasarile, reptilele si rozatoarele.

Traiesc in padurile africane, sus, in coronamentul copacilor, la adapost de dusmani. Primavara, Dl si D-na Boomslang se imperecheaza, apoi fructul amorului serpesc se concretizeaza in 10-14 oua depuse intr-o scorbura de copac. Peste 2-3 luni, micii Boomslang eclozeaza pregatiti pentru o lume arboricola.

Sarpele Boomslang are coltii cu venin atasati spre cerul gurii. Este un sarpe cu comportament timid, dar care v-a pedesi orice incercare de a-l lua in mana, calca pe el sau ameninta in orice fel. Veninul sau este foarte toxic, o doza de doar 0,0002 mg este suficienta pentru uciderea pasarilor si rozatoarelor cu care se hraneste. Daca o persoana este muscata de un Boomslang, are ceva sanse sa scape, deoarece coltii sarpelui, situati in cerul gurii, nu apuca sa descarce o doza mortala. Oricum, veninul este alergic pentru majoritatea oamenilor, asa ca nu este nevoie de o doza mare pentru a parasi acesta lume…

• 8. Sarpele Coral:

America de Nord este patria viperelor crotali, serpi mari, cu colti imensi, agresivi si veninosi. Cu toate acestea, nicio specie de crotal nu are un venin la fel de puternic precum cel al sarpelui coral, cel mai periculos animal care traieste pe continentul Nord American.

Pentru multi herpetologi, sarpele coral este specia cu cel mai frumos colorit dintre toti serpii lumii. Solzii sai sunt pictati alternativ cu rosu, galben si negru, dupa cum aminteste si un cantec-avertisment al copiilor amerindieni « Rosu, galben, negru este moartea, prietene ».

Sarpele coral atinge o lungime de circa 1,5 m si traieste la umbra frunzelor din padurile umede. Este o reptila cu un mod de viata preponderent terestru si semiterestru ducand o existenta nocturna, insa fiind deseori activ si in zori sau seara. Din cele 5-7 oua depuse de femela, peste 60 de zile apar puii cu un colorit la fel de strident precum cel al adultilor.

Este un mare canibal, in afara de soparle, pasari mici si broaste, sarpele coral atacandu-si deseori proprii semeni. Veninul sau neurotoxic este deosebit de puternic, dar spre norocul oamenilor, acesti serpi injecteaza rareori cantitati care sa provoace moartea unui om. Muscatura este nendureroasa, locul inflamandu-se usor. Simptomele includ greata, ameteli, voma, salivatie abundenta si dificultati in respiratie. Cateodata apare si paralizia. Brrrr…

• 7. Vipera cu solzi aspri:

Ocupanta locului sapte este o vipera mica de desert cu o reputatie atat de teribila incat beduinii o considera animalul de casa al Satanei. Solzi ei sunt ascutiti, din acest motiv, cand vipera se taraste, se aude un zgomot sinistru, specific si inconfundabil. Are un bot scurt si niste falci umflate de imensele-i glande veninoase. In schimb, are un colorit placut cu un model roboidal de-a lungul corpului.

De obicei, este activa ziua, dar in zonele desertice iese la vanatoare doar noaptea. Este neinfricata si extrem de agresiva, atacand la cea mai mica provocare din partea omului sau a dusmanilor sai naturali. Isi desfasoara existenta de temut in zonele cu soluri nisipoase si stancoase din Africa, India si Orientul Mijlociu.

In luna februarie, viperele cu solzi aspri intra in frenezia imperecherii, rezultatele aparand sub forma a 12-15 pui la fel de rai precum parintii. Odata iesita la vanatoare, acesta vipera de desert nu cruta nimic - soareci, sobolani, centipede, soparle, chiar si scorpionii intra pe lista sa de bucate. Ghinionul sau este reprezentat de talie: fiind un sarpe relativ mic, cade deseori victima serpilor mai mari precum kraitul si boa de nisip.

In privinta oamenilor, lucrurile stau in defavoarea speciei noastre. Veninul viperei cu solzi aspri este un adevarat acid lichid. O singura muscatura provoaca distrugerea globulelor rosii din sange, lichefierea peretilor arteriali si scaderea brusca a presiunii sangelui. Moartea survine in urma hemoragiei interne coroborata cu atacul de cord. Doamna cu coasa vine in maxim 24 ore de la data muscaturii. Parol!

• 6. Sarpele de mare cu cioc:

Aici avem de-a face cu un sarpe care de milenii a ales sa traiasca in apele marilor si oceanelor, hranindu-se preponderant cu peste. Spre deosebire de rudele sale mitice, care atingeau 20-30 metri lungime, sarpele de mare cu cioc masoara o lungime maxima de doar 1,2 m, dar ucide cateva mii de oameni anual. De care va este mai frica?

Infatisarea sa deosebit de placuta este in antiteza totala cu reputatia-i sumbra. Are un corp comprimat lateral pentru a inota mai bine, culoarea sa are diverse nuante de galben, verde si gri, dungate cu negru. Spre deosebire de serpii terestri, are ochii asezati in crestetul capului, orientati inainte, nu inspre lateral.

Toate ca toate, dar hai sa vedem care este caracterul acestui sarpe adaptat la zonele litorale. Aici avem surpriza sa descoperim o reptila extrem de agresiva pe care evolutia intr-un mediu cu mare, soare si caldura nu a imblanzit-o deloc. Cercetatorii ne spun ca este printre cei mai agresivi serpi din lume. Are o pereche de colti la fel de lungi precum cei de sarpe tigru, capabili sa perforeze fara probleme orice tip de costum de scafandru. De altfel, cu inzestrarea sa naturala fatala, sarpele de mare este responsabil de multe cazuri tragice in care a atacat fatal, neprovocat scafandri sau simpli inotatori. La fisa sa de prezentare mai trebuie amintit ca 90% dintre oamenii muscati de el nu au mai prins ziua urmatoare…

Il intalnim in apele calde ale Oceanului Indian, din Golful Persic pana pe coastele Australiei. Naste 4-11 pui vii dupa o gestatie de 3-4 luni. Veninul sau are un pronuntat efect neurotoxic.

• 5. Sarpele tigru:

Iata un sarpe mai gros si mai solid decat insasi teribila vipera a mortii! Sarpele tigru din sudul Australiei poate atinge 2 metri in lungime, o dimensiune considerabila pentru un sarpe veninos. Are o infatisare placuta, dublata insa de o reputatie ingrozitoare. Cu toate acestea, este un sarpe relativ timid.

Istoria trista a coabitarii sale cu oamenii este cauzata exclusiv de cei din urma. In toate cazurile de atac ale sarpelui tigru oamenii au campat cu corturile in zonele nepotivite, l-au calcat din gresala, copii l-au provocat cu bete sau pietre, iar betivii sau grupurile de tineri teribilisti au vrut sa-si arate curajul prinzandu-l cu mainile goale. Evident ca si-au aratat curajul pentru ultima oara. Datorita secarii mlastinilor si dezvoltarii agriculturii, serpii tigrii isi vad habitatul distrus si ajung sa intre in contact tot mai des cu oamenii.

La ora mesei, Notechis scutulatus se comporta ca un oportunist care nu refuza o broasca, soparla, pui de pasari sau soareci. Este precum un razboinic care refuza sa se predea, in ciuda inaintarii agresive a omului in habitatul sau, sarpele tigru nu isi imputineaza populatiile. Din aceasta cauza, este cel mai intalnit sarpe veninos din Australia. Apropo de venin, sarpele tigru musca des oamenii, iar veninul sau are un puternic efect neurotoxin care ataca in cateva secunde sistemul nervos. Pazea!

• 4. Taipanul:

Nu va ganditi la personajul din cartile lui James Clavel. Domnul cu solzi aici de fata, pe numele sau corect Taipanul de Coasta, este un individ mult mai periculos decat cel din paginile romanelor de aventuri. Domeniul unde imparateste este tot Australia, tara unde intalnim cei mai veninosi serpi din lume. Aici, il intalnim din nordul statului Queensland pana la fluviul Murray.

In general, are o culoare placuta in nuante de verde deschis pana la maroniu inchis, unele exemplare fiind complet negre. Este un sarpe solid, masculii atingand o lungime de pana la 3 metri. Actioneza ziua, la lumina soarelui, neavand multi dusmani naturali. In salbaticie, prefera sa vaneze mamifere marsupiale, sobolani sau iepuri. Cercetatorii cred ca acesta este motivul principal pentru care taipanul a dezvoltat un venin atat de puternic, mamiferele aparandu-se mai violent decat pasarile sau reptilele.

Femela de taipan depune pana la 20 de oua din care, peste circa 65 de zile, vor ecloza niste copii miniaturale si mortale ale parintilor. Veninul de taipan este extraordinar de puternic, avand un efect neurotoxic atat de puternic incat paralizeaza intregul sistem nervos al omului muscat. Simptomele de dinaintea mortii includ voma, paralizia flacida si intr-un final paralizia respiratorie care incheie orice socoteala cu lumea celor vii.

• 3. Kraitul malaez:

Iata ca am ajuns si la micul sarpe veninos de care se temeau pana si cobrele, sarpe portretizat atat de bine de maestrul Kipling in Cartile Junglei. Ati ghicit! Este vorba de krait.

Este un sarpe foarte frumos, colorat alternativ in galben si negru. Dar nu va lasati pacaliti, sub acesta infatisare candida, in ciuda taliei mai mult decat modeste (atinge doar 1 metru), se ascunde un ucigas care face mai multe victime umane decat toti tigrii, leoparzii si elefantii din Asia, lasand cu mult in urma serpi mai celebri precum cobrele sau pitonii.

Kraitul este cu siguranta cel mai agresiv sarpe veninos din lume. Spre deosebire de alti serpi care musca o singura data dupa care dispar, micul krait musca de mai multe ori, pentru a fi sigur, si intotdeauna fara a-si avertiza victimele prin sasait sau alte posturi de amenintare. Muscatura este nedureroasa, oamenii neobservand de cele mai multe ori ca au fost muscati. Cele mai multe victime sunt din mediul rural, deoarece kraitul cauta adapostul oferit de asezarile umane din apropierea junglelor. Din acesta cauza, multe decese nu ajung sa fie raportate corespunzator autoritatilor, situatie care duce in cele din urma la cresterea numarului de morti.

Prazile sale favorite constau in alte specii de serpi. In prezent, nu se cunosc date despre inmultirea kraitilor in salbaticie. Este inarmat cu un venin neurotoxic a carui compozitie chimica este asemanatoare celui de cobra, doar ca veninul kraitului este mult mai puternic. Paralizia, urmata de moarte, survine intr-un interval de timp care variaza de la cateva minute la 2-3 ore, depinde de cantitatea de venin injectata.

Pana in prezent, nu exista un vaccin care sa invinga veninul de krait. Chiar si cu tratamente antivenin moderne, circa 50% din totalul muscaturilor se dovedesc fatale.

• 2. Sarpele Brun:

Iata unul dintre cei mai agresivi serpi ai Australiei. Adultii au un colorit brun uniform, in timp ce puii au capetele negre si numeroase pete roscate pe abdomen. Constient parca de puterea mortala a arsenalului ascuns in colti, sarpele brun are un comportament increzator in sine si sfidator la adresa omului sau a altor dusmani.

Poate atinge o lungime de 2 metri. Nu are nicio frica, nicio temere, iesind la vanatoare ziua in amiaza mare sau in noaptea cea mai adanca. Cei mai multi serpi bruni se intalnesc in provincia Victoria, unde detin recordul victimelor umane. La vanatoare dovedeste o preferinta deosebita pentru soparle. Victimele mor in 1-2 secunde dupa ce au fost muscate. Sarpele brun este deosebit de mobil si iute in miscari.

Conform regretatului expert in reptile, Steve Irwin, avem de-a face cu sarpele responsabil de cele mai multe decese umane din intreaga Australie. Chiar si puii sai au un venin indejuns de puternic pentru a ucide un om adult in cateva secunde. Otrava din coltii Pseudonaja textilis contine neurotoxine foarte concentrate, precum si componenti anticoagulanti. Un sarpe brun are suficient venin pentru a ucide zilnic aproximativ 200 de oameni…

Comparativ cu majoritatea serpilor veninosi care fug atunci cand intalnesc un pericol, sarpele brun iese bataios la atac fara a arata nici cel mai mic semn de teama in fata oamenilor.

• 1. Sarpele vajnic:

Acesta si nimeni altul este reptila care detine titlul de cel mai veninos sarpe al lumii. Uitati-va bine la el si daca o sa-l vedeti vreodata in realitate, atunci fie ca intre voi si sarpele vajnic sa se afle peretele protector al terariului.

Este una din cele doua specii de taipan care populeaza Australia. In timpul iernii australe, are culoarea maroniu inchisa, iar vara este masliniu patat. Atinge dimenisuni medii de circa 1,7 metri lungime. Iese la atac dimineata devreme si seara, imediat dupa apusul soarelui. Este cunoscut si sub numele de taipan de vest, datorita raspandirii sale in partea central-vestica a Australiei.

Norocul oamenilor de pe aceste meleaguri este ca sarpele vajnic nu are temperamentul coleric al kraitului, sarpelui brun sau al viperei mortii. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu vreun bonom cu solzi. Oxyurans microlepidotus sunt cunoscuti pentru dispozitiile nervoase si pot lovi repetat atunci cand se simt provocati. Sunt reptile ovipare, femela depunand 9-12 oua.

Prazile sale sunt formate exclusiv din mamifere, precum micile rozatoare sau marsupiale australiene. Ucide cu o singura muscatura, apoi se retrage asteptand ca prada sa moara. Totul dureaza cateva secunde, dupa care sarpele vajnic se infrupta cu victima sa. O singura muscatura din partea taipanului suprem contine suficient venin incat sa ucida 100 de oameni sau 250.000 de soareci. Iar sarpele este in stare sa muste de zeci de ori in decursul unei singure zi. Acelasi venin este de 400 de ori mai toxic decat cel al crotalilor si de 50 de ori mai puternic decat al cobrelor. Bine ca traieste doar in Australia!

Totul despre cafea.

Bine cunoscuta "cafea" este o bautura preparata din boabe de cafea, macinata si prajite in prealabil. Desi foarte multe persoane considera ca, prin consumul de cafea, sanatatea este grav afectata, nu trebuie sa ignoram, totusi, efectele bunefice ale cafelei.

Dintre acestea, cele mai evidente sunt pe termen scurt ale cafelei asaupra organismului: cafeaua ne ajuta sa gandim mai rapid si mai clar, alungand starile de somnolenta si oboseala. De asemenea, a fost demostrat stiintific faptul ca, daca un individ dea o cantitate moderata de cafea, ceea ce inseamna una sau doua cesti pe zi, acest lucru nu poate fi decat benefic pentru organismul sau, deoarece ajuta la reducerea riscului de aparitie a cancerului de colon, litiazei, cirozei, maladiei Parkinson, previne aparitia asmului sau a diabetului. Alaturi de fructe si legume, cafeaua contine cantitati importante de antioxidanti, substante care pot preveni efectele daunatoare ale axidarii la nivelul tesuturilor organismului, ajutandu-l sa se protejeze impotriva distrugerii celulare si reducand riscurile instalarii anumitor tipuri de cancer.

 Cafeaua poate fi folosita nu numai ca bautura, ci este recomandata si pentru uz extern, impotriva mirosurilor neplacute  lasate de usturoi, ceapa sau peste pe maini. Se maseaza palmele cu zat de cafea, pe care apoi il indepartam cu clatire cu apa calduta. De asemenea, cafeaua este folosita si pentru pastrarea unei masti naturale din cafea.

Chiar daca unii cercetatori incearca sa ne convinga ca aceasta planta are efecte negative asupra sanatatii noastre, cauzand boli cardiace, probleme la nastere sau chiar cancer pancreatic, nu ar trebui sa dam cu totul uitarii beneficiile prezenteta mai sus.
Etimologie
Nu este cunoscuta cu exactitate etimologia cuvantului "cafea", dar exista o serie de asemanari fonetice cu echivalentii sai europeni. In italiana se numeste - "caffe", in franceza - "caffé" și în germană — 'kaffee'. Una dintre ipoteze ar fi că provine din cuvântul 'kaffa', care denumește provincia etiopiană unde a apărut cafeaua. O altă ipoteză, însă, susține că acest cuvânt provine din arabescul 'quahwek', care înseamnă 'stimulant'.

Origine 
Boabele de cafea sunt culese din arborii de cafea, care cresc în regiunile tropicale și subtropicale, unde plouă abundent, zona principală de cultură fiind situată de o parte și de alta a ecuatorului, la altitudini între 200 și 1200 de metri, rareori la 2000 de metri. Cafeaua recoltată la o astfel de altitudine este, în mod simbolic, denumită 'High Grown' (cafea de altitudine) și este de foarte bună calitate.

Arborele de cafea se seamănă în pepiniere, apoi se răsădește la distanțe mai mari, pentru a asigura plantelor tinere condiții favorabile de nutriție, și abia când ating înălțimea minimă de 30-50 cm, sunt sădite în plantații. În zonele tropicale, se aplică culturi intercalate cu banani, porumb și ricin, care, pe de o parte protejează plantele tinere de vânturi și ploi, iar pe de altă parte le oferă și umbra de care au nevoie în zilele când soarele este prea torid. În regiunile subtropicale, unde condițiile climaterice sunt mai blânde, plantațiile de cafea se fac sub cerul liber. De cele mai multe ori, primele recolte se obțin începând cu anul al patrulea sau chiar cu al cincilea.

Arborele de cafea este tot timpul verde și are forma unui con, cu ramuri flexibile și rădăcini superficiale. Frunzele sunt verzi, lucioase și ating o lungime de maximum 20 cm, iar florile sunt albe, cresc sub formă de ciorchine și emană un miros puternic, asemănător celui de iasomie sau de portocal. Arborele de cafea poate înflori, la fel ca și portocalul, tot timpul anului, dar înfloritul principal se desfășoară pe o perioadă de câteva luni. Florile se ofilesc în doar câteva ore. Ceea ce este caracteristic la arborele de cafea este faptul că, în toate sezoanele, este plin cu flori și cu fructe verzi, crude sau coapte, culoarea acestora trecând de la verde la galben, apoi la roșu deschis și la roșu-purpuriu, când ajung la maturitate.
Istoria cafelei 
Cu toate că prima referință la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, existau deja, cu multe secole înainte, legende arabe, despre o băutură misterioasă și amară cu puteri stimulatoare. Se pare că originea cafelei se află pe continentul african, într-o zonă a Etiopiei denumită 'Kaffa'. De acolo a fost dusă pe coastele Mării Roșii, în Yemen, apoi în Arabia și Egipt, iar până la sfârșitul secolului al XV-lea ajunsese în Persia, Egipt, Turcia și în nordul Africii. Nu se știe însă dacă metodele de preparare și prăjire ale cafelei datează tot din aceeași perioadă sau nu. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea, pe care le amestecau apoi cu grăsime animală, obținând astfel o pastă din cafea. Războinicii tribului consumau această pastă pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
În jurul anului 1000 d. Hr., cafeaua a început să fie folosită și ca medicament, pentru prima dată de către tămăduitorul Avicenna. A fost preparată ca băutură caldă în secolul al XI-lea, în Peninsula Arabiei.

Din lumea musulmană, cafeaua a ajuns în Europa spre sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind introdusă prin portul din Veneția, unde aveau loc schimburile comerciale cu negustorii arabi. De cealaltă parte, negustorii europeni au cunoscut gustul cafelei în călătoriile lor și au adus obiceiul și în Europa. Abia în secolul al XVII-lea, cafeaua a devenit o băutură populară pe continent. Primii care au importat cafea la scară mare în Europa au fost olandezii, care au cultivat-o în coloniile lor din Indonezia, pe insulele Java, Sumatra, Sulawesi și Bali.
Cafeaua a fost adusă în America Latină de francezi, câteva decenii mai târziu. La jumătatea secolului al XIX-lea, plantațiile de cafea din Asia de sud-est au fost afectate de o boală rară a plantelor, iar culturile au fost compromise. De atunci, Brazilia a rămas cea mai mare producătoare de cafea. Când a ajuns în coloniile americane, cafeaua nu s-a bucurat de același succes pe care l-a avut în Europa, coloniștii considerând-o doar un substitut pentru alcool. Cu toate acestea, în timpul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii (1775-1783), cererea de cafea a crescut în așa măsură încât negustorii au fost nevoiți să-și facă provizii foarte mari ori de câte ori aveau ocazia. Bineînțeles, și prețul cafelei a crescut simțitor, în parte datorându-se termenului de valabilitate redus al ceaiurilor britanice.

Deși cafeaua își are originea în Africa, arborele de cafea nu se cultivă de foarte mult timp în această zonă. Mai exact, creșterea cafelei în Africa a fost reintrodusă de plantatorii britanici, după Primul Război Mondial.

Evoluția mașinii de cafea 
Primele patente europene pentru mașini de cafea cu presiune a aburilor au apărut între 1821 și 1824. În 1843, Edward Loysel de Santais a aplicat o variație a metodei folosite, unei mașini de cafea mari. Mașina lui Santais a uimit vizitatorii Expoziției de la Paris din 1855, prin producerea a două mii de cești de cafea pe oră. Aceasta folosea presiunea aburilor, fără să forțeze apa direct prin cafea, ci ridicând-o la o înățime condiderabilă deasupra cafelei, de unde cobora printr-un sistem elaborat de tuburi până la patul de cafea. Greutatea apei fierbinți aplica presiunea necesară.

Abia la începutul secolului al XX-lea, Luigi Bezzera din Milano a patentat o mașină pentru restaurant ce folosea aburul acumulat pentru a forța apa direct prin cafeaua măcinată. Mașina Bezzera s-a remarcat prin distribuția cafelei proaspăt preparate prin unul sau mai multe 'grupuri de apă și abur' direct în ceașcă, stabilind configurația de bază păstrată de mașinile espresso de-a lungul secolului al XX-lea. Aceste mașini aveau micșorată dimensiunea filtrului care conținea cafeaua, dar era mărit numărul de valve, permițând astfel producerea mai multor cești de cafea odată, spre deosebire de mașinile de până atunci care colectau cafeaua într-un singur bol mare. Noile mașini erau prevăzute cu un filtru mic de metal, unde se punea cafeaua, măcinată în prealabil. Filtrul era fixat într-un receptacul numit 'grup', care era ieșit în afară printr-o parte a mașinii. Când se deschidea valva, apa fiebinte era forțată prin cafea direct în ceașcă.
În 1948, Achille Gaggia a introdus prima mașină modernă de espresso. Rezervorul de apă este acum situat și ascuns în interiorul unui container metalic al circuitului apei. Valva a fost înlocuită cu un piston ce activa un resort care împingea apa prin cafea mai tare și mai repede. Aparatul are un mâner lung, de metal, care, prin rotire, comprimă un piston armat cu un resort ce forțează o doză de apă fierbinte încet prin cafea. Mașinile împingeau apa prin cafea la o presiune considerată acum ca ideală pentru prepararea espresso-ului, cu un minim de nouă atmosfere, față de mașinile de dinainte de Război, care exercitau o presiune de doar o atmosferă și jumătate.

Tipuri de cafea 
Printre nenumăratele metode de preparare a cafelei, se disting 6 sortimente mai populare:

Espresso — un tip de cafea tare, obținută prin trecerea aburului prin boabele de cafea, la presiune înaltă, într-o mașină de espresso; 
Cappucino — băutură extrem de populară, care are la bază un espresso, căruia i s-a adăugat lapte și spumă; 
Americano — se obține amestecând un espresso cu o cană de apă. Se presupune că numele a apărut ca o insultă la adresa modului în care americanii își diluau la începuturi espresso pentru a-l putea bea;
Caffe latte — formată dintr-o parte espresso și 3 parți lapte; 
Cafe au Lait — băutură populară franțuzească, similară cu Caffe Latte, diferența fiind că, în loc de espresso se folosește cafea normală;
Caf Mocha (Mochachino) — un cappucino sau o Caffe Latte la care a fost adăugat sirop de ciocolată. Uneori se obișnuiește să fie folosit sirop de caramel, dar în acest caz se numește Caramel Macchiato.
Cafeaua și medicina

S-a demonstrat deja că efectul pe care îl are cofeina asupra organismului uman este acela de creștere a ritmului respirator, fiind folositoare celor cu afecțiuni pulmonare, care au probleme respiratorii. Cofeina poate fi folosită și în provocarea respirației la nou-născuții care au insuficiență respiratorie. Cu toate acestea, o doză mare de cofeină produce efecte secundare nedorite, cum ar fi tremurat sau lipsă de echilibru. Creșterea tensiunii arteriale poate deveni periculoasă pentru aceia care au probleme în acest sens.

Consumul mare de cafea crește și cantitatea de acid secretată în stomac, dar reduce acțiunea prin care stomacul își golește conținutul în intestinul subțire. Cofeina încetinește trecerea alimentelor prin intestinul subțire, însă o accelerează în intestinul gros. Toate aceste efecte pot duce la tulburări digestive sau chiar la ulcer.

Cafeaua reduce capacitatea organismului de absorbție a anumitor substanțe nutritive. Duplicarea ADN-lui este un proces foarte important în reproducerea celulelor și a organismelor. Cofeina poate interfera cu acest proces, dar poate produce și erori în reproducerea celulelor, ceea ce crește riscul de tumori, cancer sau malformații genetice.

Dependența de cofeină

Cu toate că sunt recunoscute efectele benefice ale cofeinei, aceasta este, în prezent, cel mai popular drog din lume, având în vedere că este folosită adesea pentru efectele sale energizante asupra organismului.

Cofeina pură este un praf alb cu gust amar ce se aseamănă cu amidonul. Este ușor solubilă în apă încălzită. A fost extrasă pentru prima dată din cafea în 1820, iar din ceai în 1827, dându-i-se numele de 'theină'. Curând după aceea s-a descoperit că proprietatea de a modifica starea de spirit sau comportamentul se datorează tocmai cofeinei și în cazul cafelei și în cel al ceaiului. Persoanele care consumă în mod regulat cantități mari de cafea, ceea ce înseamnă peste cinci cești pe zi, pot constata că organismul lor s-a adaptat acestui consum, iar toleranța la această substanță crește proporțional. Prin urmare, pe de o parte, pentru ca substanța să mai aibă efect stimulator, ei ar trebui să mărească consumul, iar pe de altă parte, dacă renunță la consumul de cafea pentru un timp, se pot confrunta cu simptome inverse, cum ar fi oboseală excesivă, dureri de cap și iritabilitate.

Cafeaua și religia

La început, arabii au făcut vin din boabele de cafea. Din acest motiv a fost inițial denumită 'Qahwah' (care înseamnă 'vin' în arabă). Băutura era servită în timpul ceremoniei religioase, fiind ulterior considerată un substitut al vinului, acolo unde alcoolul era interzis.

Cafeaua a fost folosită pentru prima dată pentru efectul său stimulent în mânăstirile Etiopiei de la începutul creștinismului, pentru diminuarea oboselii în timpul ceremoniilor religioase de lungă durată. Această proprietate stimulativă fusese considerată, în timpuri străvechi, generatoare a unui fel de extaz religios. Cafeaua a dobândit astfel o valoare mistică, asociată cu preoții și cu doctorii. În jurul ei au fost create mai multe legende, dintre care se remarcă două mai deosebite:

Una dintre acestea datează din jurul anului 1400 și povestește despre un păstor yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate după ce mâncau niște fructe roșii care creșteau în tufișurile necunoscute de pe acele meleaguri. Khaldi a dus fructele la o mânăstire din apropiere, iar starețul le-a fiert în apă, obținând un lichid amar dar aromat, care alunga oboseala și somnolența.

Cealaltă legendă povestește despre un derviș musulman (călugăr musulman), condamnat de dușmani să rătăcească prin deșert și astfel să moară de foame. A auzit, însă, o voce care l-a îndemnat să mănânce fructele dintr-un arbore de cafea din apropiere. Dervișul a înmuiat fructele în apă și a băut apoi lichidul, reușind astfel să supraviețuiască. După ce s-a întors, a răspândit credința și rețeta acestei băuturi.

Conform celor declarate de Părintele Istrati Marian Daniel, paroh al bisericii ortodoxe din Măcin, județul Tulcea, 'consumul unei cești de cafea la nevoie nu este un păcat, ci lăcomia și abuzul de cafea este păcat, pentru că tot ce este dăunător trupului este păcat. (...) Dacă medicina a ajuns la concluzia că a consuma zilnic cafea este dăunător trupului, (...), înseamnă că a consuma zilnic cafea este păcat, pentru că astfel cafeaua devine dăunătoare trupului, iar a consuma cafea la nevoie și în cantitate mică, nu zilnic, nu este păcat deoarece nu dăunează trupului.'

În prezent, singurul document atestat prin care cafeaua este interzisă cu desăvârșire aparține bisericii mormonilor, a cărei doctrină nu admite consumul de cafea, susținând că aceasta aduce prejudicii grave atât sănătății fizice cât și celei psihice.

Aspectele sociale ale cafelei

Încă din secolul al XVI-lea și până în zilele noastre, cafeaua a avut un impact profund asupra stilului de viață din toate păturile sociale. Majoritatea aspectelor sociale ale cafelei pot fi urmărite în viața de zi cu zi a societății contemporane cu noi. Cafeaua este atât de populară în America Latină, în Orientul Mijlociu și în Europa, încât multe restaurante s-au specializat în prepararea și servirea diverselor sortimente de cafea. Aceste restaurante sunt cunoscute în toată lumea sub denumirea de cafenele. Majoritatea cafenelelor servesc, pe lângă cafea, ceai, sandwich-uri, produse de patiserie sau cofetărie și o gamă foarte largă de răcoritoare. Unele cafenele sunt foarte mici și se adresează mai ales persoanelor care, în drum spre serviciu, se opresc să cumpere o cafea, pe care o iau la pachet. Altele, dimpotrivă, pun la dispoziția clienților un spațiu mare și o serie de facilități, cum ar fi posibilitatea de conectare la internet. Este vorba despre binecunoscutele 'internet café-uri'.

Producția mondială de cafea se situează în jurul valorii de 6,6 mil. tone, cea mai mare producătoare și exportatoare de cafea fiind Brazilia, cu aproximativ 1,9 milioane tone. La nivel global, producția cea mai mare de cafea revine Americii Latine (în state precum Columbia, Guatemala, Mexic și altele), Africii (în Coasta de Fildeș, Etiopia, Kenya) și Asiei (în Indonezia și Vietnam).

Statele Unite ale Americii dețin cea mai mare piață de cafea, fiind urmate de Germania și Japonia. Țările nordice înregistrează cel mai mare consum de cafea pe cap de locuitor. Finlanda, spre exemplu, se află pe primul loc, cu un consum de peste 11 kg pe an/ locuitor. Conform datelor din 2013, un român consumă, anual, 2,3 kilograme de cafea, ceea ce plasează România pe locul 49 într-un clasament mondial al consumului de cafea. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea).